Articole
23-01-2013

Ne-am obisnuit sa credem ca Sabotorii nostri interiori ar fi doar viciile,  ”defectele”, limitele si slabiciunile noastre. E fals. Calitatile proprii ne pot sabota in egala masura. Ori poate chiar mai rau, pentru ca, atata vreme cat le privim doar ca resurse, nu si ca sabotori, scapa total autocenzurii noastre. Ca atunci cand mancam cu incredere fructe si legume pentru ca le consideram sanatoase, iar ele ne fac rau pentru ca sunt, de fapt, pline de pesticide si alte substante cancerigene.
 

Nu vorbim aici despre reactiile altora la calitatile tale. E adevarat, se intampla adesea ca ”dublul standard”, cu care obisnuiesc oamenii sa se judece unii pe altii, sa duca la situatii in care femeile de cariera sunt puse la zidul infamiei pentru aceleasi comportamente care le aduc barbatilor apreciere si admiratie. Oricat te-ai revolta, oricat te-ai ”bate” pentru egalitate , normele socio-culturale cristalizate in decenii sau secole nu pot fi schimbate decat prin actiuni colective si de lunga durata. Sigur, poti sa initiezi sau sa cooperezi la astfel de actiuni. Insa, pana vei ajunge sa vezi roadele lor, e intelept sa gasesti raspunsuri la aceasta intrebare: cum iti gestionezi tu insati calitatile, in ce masura le faci sa lucreze in favoarea sau in defavoarea fericirii tale?
 

Ai simtit vreodata ca, desi esti inteligenta, competenta, muncitoare, puternica, frumoasa etc., viata nu iti ofera atat cat ai merita?
 

Esti sigura ca iti folosesti calitatile in asa fel  incat sa obtii maximum de fericire posibila intr-un context dat?
 

Or, dimpotriva, te lasi sabotata de propriile calitati, asa cum i se intampla Mariei, despre care am ales sa scriu astazi?

 

Maria nu e o persoana anume; e un prototip, un pattern, un tipar de actiune. Il creionez coreland detalii preluate din mai multe cazuri reale, similare; tocmai repetarea situatiei m-a determinat sa scriu.
 

Prototipul nostru se afla undeva intre 30-55 de ani. E casatorita sau intr-o relatie. Are un copil sau mai multi. Pana nu demult, a lucrat cu cifre de afaceri foarte mari; criza a lovit-o insa, ca pe atatia altii, iar cifrele i-au scapat de sub control. Relatia cu sotul / partenerul si cu copiii o face uneori sa simta ca ”o ia razna”. Se gandeste uneori sa renunte la afacere / job sau sa divorteze / sa se separe, dar de cele mai multe ori simte ca se agita ”ca un animal in cusca” si nu mai vede nicio iesire. Uneori, isi recunoaste simptomele unei depresii; uneori, ajunge chiar la ganduri de sinucidere. Din cand in cand,  lucreaza cu un psiholog sau coach.
 

E o femeie frumoasa – si constienta de frumusetea ei.
 

Inteligenta si educata  – si constienta de inteligenta si educatia ei.
 

Pro-activa, asertiva, voluntara – si constienta de importanta acestor atitudini.
 

Orientata catre rezultate si perseverenta.
 

Puternica si luptatoare.
 

Generoasa, dornica sa ajute.
 

Iubitoare, dornica sa ofere si sa primeasca iubire.

 

Etc. etc. etc.

 

Lista calitatilor ei ar putea continua mult si bine. Multe persoane, femei si barbati, ar putea-o invidia sub multe aspecte si s-ar putea simti complexate daca ar face greseala sa se compare cu ea.

 

Isi recunoaste unele ”defecte”, insa, per ansamblu, are o foarte buna stima de sine.

 

Cum e posibil ca o femeie cu un capital uman absolut remarcabil sa ajunga intr-o situatie care i se pare fara iesire?
 

Nenorocul, destinul, soarta potrivnica, ar spune unii. Sigur, poti accepta aceste raspunsuri. Insa, daca le accepti, va trebui sa-i spui ca nu are alte optiuni decat fie sa-si poarte crucea cu stoicism asteptand ca astrele sa-i fie mai favorabile, fie sa-si puna viata in mainile vrajitoarelor , fie sa-si puna capat zilelor.
 

Contextul, anturajul, ar spune altii. Sa schimbe contextul si anturajul, sa divorteze, sa plece din oras / din tara, sa schimbe domeniul de activitate etc. Solutii posibile si care nu trebuie excluse ab initio, desigur. Insa ele ridica doua riscuri enorme. Primul: orice decizie luata sub imperiul unor emotii puternice poate conduce la consecinte nedorite si poate agrava problemele in loc sa le rezolve. Al doilea: putem fugi de orice context si de orice anturaj, insa, vrem-nu vrem, luam intotdeauna cu noi... pe noi insine! Si problemele si fericirea noastra trec prin modul in care interpretam noi faptele si in care raspundem noi stimulilor din mediu; iar acest mod de interpretare si actiune vine cu noi, oriunde ne-am duce.
 

Inainte de a lua orice decizie majora, e absolut necesar:

  • sa comunici, onest si cu metoda, cu tine insati;
  • sa aduci emotiile tale intr-un echilibru;
  • si sa inveti un alt mod de a construi raspunsuri la provocarile vietii.

Maria – ca prototip al multor femei, indeosebi femei antreprenor si manager – a lasat prea mult timp propriile calitati (merite) sa lucreze impotriva propriei fericiri. A crezut ca, daca faci sa creasca fiecare dintre calitatile tale, poti obtine totul de la viata. Pe masura ce viata i-a confirmat meritele, a ajuns la un fel de adictie, dependenta patologica, de ele: nu se mai poate abtine de la a le ”consuma” in fiecare zi, in cantitati nesanatoase. Orice problema are de rezolvat, ea cauta – si gaseste – solutii apeland imediat si masiv la calitatile ei.
 

Si ce e rau in asta? – vei intreba, contrariata.
 

Ai foarte mare dreptate. Nu poti obtine performante, pe niciun plan, daca nu ai incredere in calitatile tale si nu actionezi in fiecare zi folosindu-ti la maxim propriul capital uman. Nu poti fi printre cei mai buni din domeniul tau daca nu ai visuri mari, asteptari mari de la tine si de la viata. Nu poti fi un antreprenor sau un manager de succes daca nu esti o persoana voluntara, cu initiativa, care are incredere in propriile forte si care persevereaza pana isi atinge obiectivele.
 

Insa increderea in meritele tale, visurile mari, voluntarismul, initiativa, perseverenta trebuie – ca orice alta calitate personala – supuse continuu unui test al realismului : care sunt consecintele in viata reala, asupra fericirii tale si fericirii celor din jur? Iar apoi regandite si reasezate in ansamblul actiunilor tale, in functie de concluziile la care vei fi ajuns, de invatamintele pe care le vei fi tras.
 

Paradoxal, Maria pierde controlul asupra echilibrului sau si fericirii sale tocmai din cauza meritelor sale. Increderea in ele o impinge la tendinta de a controla totul, inclusiv lucrurile care nu se afla sub controlul sau: de pilda, actiunile partenerilor de afaceri, ale sotului si ale copiilor. Atasamentul sau la propriile calitati ii ofera ”motive foarte serioase” sa procedeze astfel: e absolut sigura ca ”asa e bine”, ”asa e normal”, ”e in interesul nostru, al tuturor”.
 

 

Fara sa-si dea seama, ea lasa propriile visuri si asteptari de la viata, atitudinea sa voluntara, pro-activa si asertiva etc. sa intre nelegitim pe ”teritoriul” altora, incalcand limitele necesare in orice relatie sanatoasa: dreptul celuilalt de a avea propriile visuri si asteptari; nevoia lui de a se simti respectat si apreciat, de a-si pune in valoare propriile calitati; de a fi ascultat activ, empatic si constructiv; si, mai ales, de a avea ultimul cuvant atunci cand e vorba de viata lui.
 

Fara sa-si dea seama, ea nu isi mai lasa timp si energie pentru a controla lucrurile care se afla efectiv sub controlul ei: de pilda, propriile emotii si propriile raspunsuri in situatii dificile.

Fara sa-si dea seama, isi cultiva singura un handicap major in lumea contemporana: dificultatea de a accepta si gestiona incertitudinea si imprevizibilul, generate, intre altele, de alegerile si actiunile celorlalti.

 

Iar incet-incet, pierde controlul asupra vietii sale, fara sa-si dea seama cum si de ce...
 

Tu ce calitati personale lasi sa lucreze impotriva ta, impotriva fericirii tale?
 

Cand iti dai timp ca sa comunici, gospodareste si onest, cu tine insati si sa monitorizezi, realist si cu metoda, consecintele propriilor calitati?

 

 

Autoare: Elisabeta Stanciulescu

 

E. Stanciulescu e licentiata in filosofie si doctor in sociologie. A construit o cariera academica pana la pozitia de profesor universitar, conducator de doctorat. Si-a deschis propria afacere, oferind servicii de dezvoltare si echilibrare, atat pentru persoane fizice si familii, cat si pentru antreprenori, manageri si echipe. Foloseste o metoda de lucru interdisciplinara, unica pe piata – modelul DACI – care combina secvente de coaching, consiliere, mentorat, training, cercetare calitativa. 

De mai bine de 30 de ani, eu reusesc sa fac foarte bine aceasta arta-cu-stiinta: ii ajut pe oameni sa-si depaseasca limitele si sa aduca, totodata, un plus de intelepciune si echilibru in viata lor. E sensul vietii mele.”

Detalii si alte articole: http://elisabetastanciulescu.ro/

 

Copyright: Femei in Afaceri 2019 | Termeni si conditii | Realizat de Concept24