Articole
30-10-2013

Care e diferenta intre leadership si management? - sunt intrebata adesea.

Un manager poate fi si un leader autentic?

Un antreprenor poate fi si manager sau/si leader ?

Sunt femeile mai potrivite ca manageri, ca leaderi sau ca antreprenori ?

Eu as rezuma asa: leadershipul este despre oameni, sens, valori si viziune-perspectiva, in vreme ce managementul este despre fise ale postului, bani, obiecte si obiective/rezultate specifice pe termen scurt si mediu ; leaderul se intreaba ”Ce schimbari semnificative aduc eu / aduce echipa mea in lumea in care traim ?”, in vreme ce managerul se intreaba ”Ce pot eu sa fac / ce putem noi sa facem pentru a creste productivitatea si profitul ?”.

In opinia mea, notiunile ”leader” si ”leadership” sunt astazi supralicitate si definite confuz. Aud adesea ca un leader s-ar recunoaste dupa follower-ii sai: daca exista un numar de oameni care te urmeaza intr-un proiect, se cheama ca esti leader. O astfel de definitie conduce usor la confuzii intre leadership si rating, popularitate, notorietate, populism, manipulare, moda etc. Or, tocmai aceste confuzii creeaza probleme in lumea contemporana.

Ca sa pastrez limbajul obisnuit, as deosebi doua tipuri de leaderi.


Leaderii aparenti sau conjuncturali
sunt aceia care au follower-i aici si acum, intr-un context specific; oamenii urmeaza un astfel de leader din ratiuni conjuncturale (opinii si slabiciuni impartasite, interese de moment, discursuri demagogice, manipulare); daca respectiva conjunctura dispare, ori daca leaderul dispare, nu mai ramane nimic. Exemplul cel mai evident este acela al leaderilor unor manifestatii de strada ; leaderii de opinie care fac naveta intre diferitele posturi de televiziune, obtinand rating prin spectacol si manipulare sunt un alt exemplu. Dar antreprenorul si managerul urmati doar atata timp cat pot plati salariile sau ofera alte avantaje materiale fac si ei parte din aceasta categorie.


Leaderii autentici
se recunosc in primul rand nu dupa numarul de oameni care ii urmeaza aici si acum, ci dupa consecventa si determinarea cu care promoveaza un set de valori, o viziune pe termen lung; dupa impactul lor pe termen lung asupra unor oameni / unei societati; dupa faptul ca valorile pe care le promoveaza, viziunile lor traiesc si dupa moartea lor, indiferent cat de populari sau nepopulari, iubiti sau neiubiti, urmati sau neurmati au fost in timpul vietii. La limita, un leader autentic poate continua sa urmareasca si sa promoveze, pentru o vreme, de unul singur viziunea lui, fara sau cu foarte putini follower-i, chiar dezavuat si umilit de multi. Cazul lui Steve Jobs e, poate, cel mai cunoscut exemplu contemporan. Iar Hristos ramane cel mai cunoscut exemplu din toate timpurile, daca admitem ca povestirile biblice au suport real.


Asa-numitii ”leaderi” din politica si economia actuala sunt, in marea lor majoritate, leaderi aparenti, conjuncturali. Prea putini lasa in urma lor valori si viziuni pe care oamenii sa le urmeze pe termen lung.
Hristos, Buda, Confucius, Mahomed, Socrate, Aristotel, Alexandru Macedon, Descartes, Galilei, Martin Luther King, Nelson Mandela... sunt leaderi autentici. Si tot leaderi autentici pot fi considerati unii profesori si parinti, oricât de anonimi, in masura in care transmit consecvent un set de valori si o viziune catre elevii/studentii si copiii lor, iar acestia continua sa le urmeze si sa le promoveze mult timp dupa ce s-au separat de formatorii lor...


Am intalnit foarte putini manageri care reusesc sa fie leaderi autentici. Una dintre cauze este ca prea putini antreprenori – angajatorii managerilor – sunt ei insisi leaderi autentici ; cei mai multi sunt simpli investitori. Care e deosebirea ?


Un simplu investitor
este posesorul unui capital din care incearca sa obtina un profit. Intrebarea pe care si-o pune este ”Cum pot sa castig mai mult (si, eventual, mai repede) ?” ; aceeasi cu intrebarea pe care si-o pune un angajat ; doar capitalul de plecare si volumul castigurilor sunt diferite, atitudinea profunda e aceeasi. Intr-o conjunctura favorabila si cu un management adecvat, capitalul respectiv poate aduce profitul asteptat fara a fi nevoie de valori, sens, viziune pe termen lung ; insa profiturile dispar atunci cand contextul se schimba sau managementul e inadecvat. Este una din explicatiile posibile pentru realitatea ca marea majoritate a start-up-urilor intra in faliment dupa cativa ani : asa-zisii antreprenori sunt, foarte probabil, simpli investitori.


Pentru ca o afacere sa reziste si sa se dezvolte, antreprenorul trebuie sa fie un leader sau sa se asocieze cu un leader autentic: cineva care sa initieze o orientare reala si sustinuta catre nevoi si valori fundamentale ale oamenilor (beneficiarilor), care sa le ofere lucratorilor un sens al muncii si un set de valori impartasite, si care sa mentina consecvent orientarea catre oameni si sensul muncii, chiar sacrificand uneori rezultatele imediate si banii.

Nu stiu sa existe studii care sa ne permita sa aproximam daca femeile sunt mai performante pe o pozitie sau alta. Oricum, nicio generalizare nu gaseste vreodata temeiuri suficiente : eu am vazut femei mai performante ca manageri, asa cum am vazut si femei performante ca leaderi si antreprenori. Parca as inclina sa spun ca am cunoscut mai multe femei orientate catre oameni si valori decat barbati ; dar am vazut prea putine femei care au o viziune, pot sa raspunda clar la intrebari precum ”Ce schimbari semnificative aduc eu / aduce afacerea mea in lumea in care traim ?” si ”Ce ramane din afacerea mea daca eu dispar ?”.


Ce pot spune cu certitudine, din experientele clientilor mei si clientelor mele, este ca o cumulare de doua sau trei pozitii (manager-leader, ori antreprenor-manager-leader) e extrem de greu de sustinut daca nu apelezi la un coach, consilier sau mentor care sa te ajute sa constientizezi cand devii prea manager, ori chiar simplu investitor, si pierzi viziunea, ori cand urmaresti viziunea uitand unele constrangeri manageriale cruciale...


Tu ce intrebare iti pui mai des : ”Ce ramane din afacerea / munca mea daca eu dispar ?”, ”Ce pot eu sa fac / ce putem noi sa facem pentru a creste productivitatea si profitul ?”, ori pur si simplu ”Cum sa fac sa castig mai mult si mai repede?”.

 

Elisabeta Stanciulescu

Accepti ca un roman poate crea modele de lucru la fel de valoroase ca si acelea create de expertii straini? Cu o experienta de munca de peste 30 ani, in egala masura academica si practica, Elisabeta Stanciulescu este creatoarea primului model romanesc de invatare si dezvoltare a potentialului/capitalului uman:  modelul DACI-A (http://elisabetastanciulescu.ro/ce-aduc-nou/interdisciplinary-coaching-style-lifelong-learning/ ). Acest model e transdisciplinar, combinand resurse din cercetarea calitativa, coaching, consiliere, mentorat, training si educatie. Totodata, contine si o componenta ludica importanta : un joc care ii ajuta pe utilizatori sa invete cum sa invete si sa-si evalueze mai obiectiv progresele.

Elisabeta Stanciulescu ofera servicii pentru leaderi, antreprenori, manageri si echipe, precum si pentru persoane fizice, cupluri si familii.

Site personal : http://elisabetastanciulescu.ro

”De mai bine de 30 de ani, eu reusesc sa fac foarte bine aceasta arta-cu-stiinta : ii provoc si ii sprijin pe oameni sa inteleaga mai profund lucrurile, sa-si depaseasca limitele si sa aduca un plus de intelepciune si echilibru in viata lor – individual, in familie si in echipa. E mai mult decat o profesie. E sensul vietii mele.” 

 

Articole din aceasi categorie

Copyright: Femei in Afaceri 2019 | Termeni si conditii | Realizat de Concept24