Articole
30-10-2012

De mai bine de 30 de ani, eu reusesc sa fac foarte bine aceasta arta-cu-stiinta : ii ajut pe oameni sa-si depaseasca limitele si sa puna in valoare ce au mai bun in ei. E sensul vietii mele.

 

Sa caut o sursa de venituri mai sigura sau sa risc? Sa raman manager / angajat sau sa-mi deschid propria afacere? Sa ma asociez cu X ? Sa-l concediez pe Y ? Sa ma casatoresc ? Sa am un copil (mai multi) ? Sa divortez sau „sa lupt sa-mi salvez casnicia”? Sa mai fac un masterat ? Sa ma inscriu la doctorat ? Sa iau aprobarea / acreditarea / legimatia cutare pe bune sau sa dau spaga? Sa-i impun / interzic partenerului / copilului sa faca ... sau nu? Sa spun onest ce gandesc si ce simt sau nu? Etc. etc. etc. Toate acestea sunt decizii pe care cei mai multi oameni le iau singuri – nu intotdeauna cu suficienta intelepciune –, in timp ce altii simt nevoia sa lucreze acompaniati de un expert. Toata viata noastra este o combinatie de decizii, iar „sirul” lor se transforma adesea intr-un lant greu, care ne leaga de maini si de picioare.

 

De regula, intrebarea pe care eu le-o adresez clientelor mele si clientilor mei este aceasta: Ce se schimba semnificativ in viata ta, in bine si in rau, daca alegi X si ce se schimba semnificativ daca alegi Y?

 

Le recomand sa ia doua foi de hartie, sa imparta fiecare foaie in doua coloane si sa-si noteze pe fiecare foaie consecintele uneia dintre alegeri: pe prima coloana consecintele de dorit, iar pe cea de-a doua coloana consecintele pe care nu si le doresc. Iar apoi sa cantareasca greutatea (nu numarul) argumentelor de o parte si de cealalta. Si sa decida, tinand cont ca: (1) nicio alegere nu are numai consecinte pozitive, avem intotdeauna nevoie sa ne asumam constient costurile, pierderile, riscurile; (2) de multe ori, alegem nu binele cel mai mare, ci raul cel mai mic.

 

Pana la un punct, fiecare face acestea si singur(a). Insa lucrurile se complica atunci cand nu avem cunostintele sau experienta necesara ca sa identificam toti factorii importanti care trebuie luati in calcul. Luam adesea decizii care ne scot din impas pe moment, ori chiar ne provoaca satisfactie, bucurie, euforie, pentru ca ulterior sa constatam ca a fost o decizie neinspirata din cauza careia suferim pe termen lung.

 

Pentru decizii cu efecte dezirabile pe termen lung, e esential sa luam in calcul nevoile noastre fundamentale. Bineinteles ca si alti factori, care tin de contextul actiunii, trebuie pusi in ecuatie, insa deciziile bune sunt acelea care satisfac, inainte de orice, nevoile noastre fundamentale. „Si cum pot sa-mi dau seama care sunt?” – ma veti intreba.

 

Va ofer aici un model al nevoilor umane fundamentale, pe care va recomand sa-l folositi in orice decizie.

 

Imaginati-va ca va aflati intr-o minge transparenta, traversata de un numar de axe care se intersecteaza in centru. Fiecare axa este ca un balansoar ce are pe o parte o nevoie, iar pe partea cealalta o alta nevoie, corelativa, complementara (Actiune si Odihna, de pilda). Toate nevoile noastre sunt complementare, nu polare. Viata nu e o pendulare intre alb si negru, nici chiar daca adaugam nuante intermediare de gri. E o compunere si recompunere continua de culori complementare.

 

Fiecare nevoie aluneca pe axa pe partea ei, intre marginea si centrul mingii, in functie de cat de greu cantareste in comparatie cu nevoia corelativa, iar axa-balansoar (sa o numim A-O) se inclina cand intr-o parte, cand in cealalta. Fiecare punct al fiecarei axe este legat de fiecare punct al celorlalte axe printr-o retea de fire (sau cabluri, daca preferati). Cand axa A-O se inclina catre A(ctiune), firele prin care e legata de toate celelalte balansoare vor face ca si acestea sa se miste intr-o directie sau alta; asa cum, aceleasi fire vor accentua sau vor pondera inclinatia axei A-O, in functie de miscarile celorlalte axe. Astfel, mingea – si viata noastra – se rostogoleste in directii diferite, in functie de greutatea pe care o au diferitele noastre nevoi intr-un moment sau in altul si de modul in care se compun, se „trag”, ele. Mingea vietii noastre si balansoarele nevoilor noastre sunt aici o metafora pentru ceea ce expertii in teoria sistemelor complexe numesc echilibru dinamic.

 

Formulati-va intrebari de tipul : Daca aleg sa fac …, cum ma ajuta aceasta sa imi satisfac nevoia … ?

 

A  - un capat al axei

Z - celalalt capat al axei, complementar

1.

Supravietuire / Prezent

Aer, apa, hrana, caldura adecvata

A lasa ceva in urma / Viitor

Perpetuare: sex + nastere si crestere a copiilor

Acumulari materiale, creatie artistica, stiintifica etc.

2.

Actiune / Angajare

Odihna / Relaxare

3.

Securitate / Protectie / Certitudine

In lumea umana, o traducem si ca nevoie de anticipare si control.

Testare si largire a limitelor / Cautare / Schimbare

Curiozitate, variatie, provocare, joc, risc, adrenalina.

4.

Instinct, obisnuinta, rutina

“Zona de confort”

Invatare / Crestere / Dezvoltare

Creativitate

5.

Lumina / Atractie / Emotie pozitiva

Frumos / Bun

Intuneric / Respingere / Emotie negativa

Urat / Rau

6.

Interactiune / Comunicare / Relationare

Intimitate / Limite pentru ceilalti

Retragere in sine: ca ego, cuplu, familie etc.

7.

Autonomie / Libertate

Alegeri si actiuni pe cont propriu

Atasament / Structura

Suport, ordine, repere de orientare

8.

Diferenta / Semnificatie / Putere/ Number One

Demn de atentie, special, preferat

Cu influenta, putere

Asemanare / Apartenenta / Anonimat / Slabiciune

Acceptat si sprijinit ca „de-al nostru”

A avea drepturile celui mai slab si libertatea anonimatului.

9.

Contributie / Altruism

A face ceva pentru altii

Egocentrism / Egoism

A face ceva doar pentru sine

10.

Fairness / Recunoastere / Respect de la altii

Respectul nu inseamna onoruri, ci sentimentul ca ti se recunosc si recompenseaza meritele, just, cinstit, corect, drept, elegant.

Recunoastere si respect de sine

Iti cunosti, recunosti si recompensezi meritele, just, onest, cinstit, corect, drept, elegant.

Cand respectul lipseste, e inlocuit cu orgoliul.

           

Oamenii aleg nu intr-o directie univoca – asa cum isi imagineaza cei mai multi –, ci pe o axa, situandu-se cand mai aproape de un capat, cand mai aproape de celalalt, dupa cum le dicteaza legea naturala a minimizarii suferintei si maximizarii starii de bine, asupra careia majoritatea filosofilor si oamenilor de stiinta par a se fi pus de acord. De pilda, acum pot sa simt nevoia de actiune si angajare, insa dupa un timp simt nevoia de relaxare si odihna; mingea vietii mele se rostogoleste cand catre Actiune/Angajare, cand catre Odihna/Relaxare, nevoile complementare care se afla la cele doua capete ale axei respective. Acum pot simti nevoia de certitudini, siguranta, insa dupa un timp simt nevoia de schimbare, variatie, provocare, emotie, adrenalina. Intr-o situatie simt nevoia sa aleg complet liber, in alta situatie simt nevoia ca cineva sa-mi dea un sfat sau chiar sa aleaga pentru mine si sa-mi spuna: „Nu-ti face griji, lasa totul in seama mea”. Intr-o situatie simt nevoia de relationare, in alta simt nevoia sa raman doar cu un prieten sau doar cu familia mea, iar in alta sa raman singur(a). Acum am nevoie sa mi se acorde atentie, sa ma simt importanta, insa dupa un timp simt nevoia sa trec neobservat(a). Viata ar fi extrem de obositoare, daca nu chiar imposibila, daca ne-am simti tot timpul angajati in actiune, conectati cu altii, liberi si responsabili sa facem alegeri pe cont propriu (autonomi), in centrul atentiei (semnificativi) etc. Asa cum ar fi imposibila daca am ramane tot timpul in relaxare, focalizati doar pe propria persoana, asteptand ca altii sa ia decizii pentru noi etc.

 

Dezechilibrele in viata noastra apar de cele mai multe ori din cauza ca:

•           nu acordam suficienta atentie nevoilor noastre fundamentale atunci cand luam deciziile importante in viata ;

•           luam unele nevoi instrumentale (statut, bani, familie, iubire romantica, razbunare etc.) drept nevoi fundamentale – pentru ca asa ne-au fost inoculate social – si ne consumam energia cautand sa le satisfacem, in loc sa cautam cai alternative de a asigura un echilibru dinamic al nevoilor fundamentale;

•           ne fixam obsesiv intr-o jumatate a unei axe-balansoar – uneori in numele unor valori pe care le-am asimilat in experientele sociale – si nu ne miscam in echilibru dinamic;

•           ne fixam obsesiv pe una sau alta dintre axe si lasam celelalte nevoi nesatisfacute.

 

*****

Cititi mai multe in : Mingea si balansoarul : original, despre nevoi umane fundamentale

http://elisabetastanciulescu.ro/2012/10/mingea-si-balansoarul-original-despre-nevoi-umane-fundamentale/

 

Si in : De ce sa nu plangi dupa statut, iubire si casatorie

http://www.cariereonline.ro/articol/de-ce-sa-nu-plangi-dupa-statut-iubire-si-casatorie?page=0,0

 

Elisabeta Stanciulescu

 

http://elisabetastanciulescu.ro

Articole din aceasi categorie

Copyright: Femei in Afaceri 2019 | Termeni si conditii | Realizat de Concept24