Articole
20-04-2013

Ecranizarea regizorului Joachim Lafosse, filmul ”Copiii nostri” trateaza un subiect dur, inspirat dupa un caz real: o mama dedicata ucide cu cruzime cei patru copii carora le-a dat viata.

 

Cum de s-a ajuns aici? Intrebarea pertinenta a publicului are un raspuns dincolo de mastile pe care personajele le au, un raspuns care este strans corelat cu strigatul de ajutor care transforma o mama iubitoare, intr-o criminala cu sange rece.

 

Toate povestile de dragoste incep frumos. Un el si o ea, se intalnesc si dupa o perioada de efuziune manifestata prin dragoste amestecata cu trairi hormonale, decizia de a pasi in doi este oarecum un final asteptat de happy end. Dar poate exact dupa acest final aparent plin de candoare si modelul familiei asezate pe valori legate de iubire, sprijin si ocrotire, se ascund adevarate drame. Personajele filmului sunt  tipologii rupte din cotidianul nostru, cu vieti normale si o poveste cum putem avea multi dintre noi.

 

La prima vedere, actiunea filmului descrie o poveste de dragoste bazata pe inocenta si echilibru : ingrediente necesare pentru a intemeia un echilibru conjugal corect. Personajul  feminin are pe langa candoare si un manifest simt matern, dorind oarecum firesc intregirea familiei prin aparitia primilor copii. Manifestarea de dragoste pe care o are fata de cel pe care l-a ales a-i fi sot, ii umbreste capacitatea de a observa anumite aspecte sensibile care devin factori declansatori ai viitoarei drame. Daca este sa facem o paralela intre modelul conjugal prezentat in film si realitatea romaneasca, observam similitudini: in majoritatea cuplurilor in afara de cei doi, apare cel putin un lider informal care isi exercita rolul de sfatuitor, autoritate,  obligatie sau victima. In cazul filmului, cei doi tineri au un garant al linistii si confortului in persoana respectabilului Dr. Andre Pinget. Aparent un „paterfamilias” si mentor, Dr. Pinget anuleaza pana aproape de disparitie intimitatea tanarului cuplu. Garantul unui rol de tata adoptiv pentru tanarul protejat, personajul secundar ia decizii drastice in viata cuplului intervenind subtil in procesul de comunicare si aducand la un moment dat un prejudiciu emotional intre cei doi tineri.

 

Firul povestii nareaza substratul comportamentului derivat din compromis si dorinta de control manifestata de personajul secundar si la un moment dat relevata si de tanarul sot. Devenita mama deja, personajul feminin se vede prinsa intr-o poveste in care viata ei se desfasoara intre indatoririle familiale si meseria de profesor. Rutina zilnica si pierderea rolului de femeie in detrimentul celui de mama, sotie, menajera, accentuata de intruziunea aparent binevoitoare a Dr. Pinget, induc o stare de depresie severa. Anularea treptata a vointei ei si aparitia celorlalti copii, lipsa afectiunii partenerului si a comunicarii de cuplu devin o pista perfecta pentru instalarea unui forme grave de dezechilibru mental. Gestul final al mamei ucigase nu este decat dovada erorilor umane ale tuturor celor care au luat contact cu ea dar nu au intervenit, orbiti cumva de ignoranta sau motive mai putin pertinente. Pe parcursul filmului se perinda personaje secundare care pot observa sau preintampina viitoarea drama. O sora preocupata de propria neliniste emotionala, un cumnat dispus sa-si cumpere cetatenia, o soacra sensibila, dar cu bariera de intelegere a limbii si un terapeut lipsit de minima empatie si preocupat excesiv de proceduri facute sa reglementeze relatia cu Dr. Pinget,  sunt deopotriva partasi la crima socanta.

 

Dincolo de punerea in scena a unui fapt real, filmul trateaza un fenomen tot mai des intalnit la cuplurile tinere. Lipsurile si traiul supus tot mai mult incertitudinii, toate acestea coroborate cu o tot mai mare alienare a comunicarii in cuplu, duc la fenomene grave la care victimele sunt copiii.

 

Filmul prezinta actul tragic la care recurge o mama care nu isi mai poate controla disperarea si furia impotriva unei vieti controlate, dar intrebarea este cate cazuri pe muchie de cutit sunt exact sub ochii nostri la acest moment:  Cate mame disperate nu isi ucid emotional zilnic copiii, privandu-i de prezenta materna, sustinere emotionala si comunicare?

 

Cate cupluri nu traiesc compromisul de a imparti decizii derivate din nevoia de a imparti spatiul locativ cu parintii?

 

Cati parinti nu isi conditioneaza afectiv copiii luandu-le libertatea de decizie si dreptul la opinie?

 

Conform unor date, criminalitatea comisa cu violenta nu reprezinta din fericire o pondere semnificativa in Romania, totusi infractiunile soldate cu moartea victimei, si aici vorbim de pruncucideri, lovituri cauzatoare de moarte, talharii sau violuri sunt pe un trend crescator (+11%).

Fiind un trend crescator, semnalul de alarma este tras deja.  Sa speram ca vom fi cu toti suficient de atenti cu ceea ce simtim si ce vedem in jur inainte de a se produce tragedii care ne pot schimba viata.

               

Din 26 aprilie puteti viziona pe marele ecran filmul emotionant Copiii Nostri :

Bucuresti

Cinema Union

Vineri, 26 aprilie 19:30

Sambata, 27 aprilie 19:30

Duminica, 28 aprilie, 19:30

Marti, 30 aprilie 19:30

 

Cinema Elvira Popescu

Sambata 27 aprilie, ora 17:00

Duminica 28 aprilie, ora 19:00

 

Cinema Scala - 26.04-02.05

 

Cinema Gloria - 03.05-09.05

 

Cinema Europa - 10.05-16.05

 

Craiova

Cinema Modern- 17.05-23.05

 

Timisoara

Cinema Timis - 24.05-30.05


Arad

Cinema Dacia-  31.05-06.06

 

Psiholog Adriana Petrescu, Life Coach

 

 

 

 

 

 

 

 

Articole din aceasi categorie

Copyright: Femei in Afaceri 2019 | Termeni si conditii | Realizat de Concept24