Articole
06-06-2013

Acest articol va fi despre dorinte, nevoi si despre cum diferenta dintre cele doua afecteaza felul in care gandesti trainingul.
 

Totul a inceput acum cateva saptamani, cand Aleth Naquet, formatoarea cu care fac ESPERE, m-a „pus la punct”. Ii spusesem ca nu vad o mare diferenta intre metoda cu pricina si comunicarea nonviolenta a lui Rosenberg. Fara a intra in alte detalii, mi-a atras atentia ca Rosenberg nu face diferenta intre „dorinte” si „nevoi” si ca le trateaza pe toate la gramada – ceea ce, din punctul ei de vedere, nu era corect. Desi nu i-am dat nici o replica atunci, reactia din mintea mea
a fost: „So what? Tot nu e mare lucru!”.
 

Intre dorinte si nevoi
O colega de birou, dupa ce i-am povestit episodul de mai sus, m-a intrebat care este diferenta reala dintre cele doua si ce e o nevoie. Doua sunt raspunsurile pe care le pot da. Primul, din perspectiva filozofiei AchieveGlobal: o nevoie este dorinta de a imbunatati sau de a schimba ceva, cu accentul pus pe actiune. Cel de-al doilea are la baza pedagogia de comunicare relationala (ESPERE). Jacques Salomé, cel care a dezvoltat metoda, considera ca „nevoia hraneste viata, iar dorinta hraneste persoana”.
 

Altfel spus, nevoile sunt: fiziologice, de siguranta, de apartenenta, de recunoastere, de realizare personala, educationale
si relationale. Restul sunt dorinte. Cred ca cele doua abordari fac un tablou complet despre nevoi si dorinte, atat pentru
individ, cat si pentru organizatii. In acest sens, mi-am amintit o discutie despre cum se face training: pornind de la nevoi
reale de business sau de la ultima moda in materie? Se ridica problema ca exista o tendinta accentuata de consumerism in L&D (sau training, daca vreti) si ca procedam cu trainingurile cumparate la fel cum facem cu pantofii. Astazi se poarta rosul.
 

Toata lumea se incalta (cu mici variatii determinate de bugetul si personalitatea purtatoarei) in rosu. Nu exista un motiv
personal pentru care purtam rosu, este vorba despre tendintele in materie si despre a fi „in rand” sau „inaintea randului”. E un consumerism competitiv, concentrat pe exterior, cam cum se intampla si in corporatii: daca ultima moda in materie de training este leadershipul (eventual, de la un anumit furnizor), noi livram „ceea ce se poarta”.
 

Consumerismul
Unii specialisti devin trend setteri, vorbesc la conferinte despre solutiile pe care le-au implementat, despre trainingurile pe care le livreaza, iar discipolii in moda de L&D preiau pe nemestecate (uneori) variante care functioneaza bine pentru alte companii, dar nu si pentru a lor. Consumerismul in sine nu este o gaselnita recenta, nici un fenomen emanat din natura, ca un salt al speciei umane. Maximizarea dorintelor in raport cu nevoile a aparut undeva dupa 1930, intr-o perioada in care oamenii de afaceri se temeau ca, odata cu eficientizarea productiei si cresterea accesului maselor la bunuri esentiale, oamenii nu vor mai cumpara – ceea ce ar fi dus la supraproductie si, deci, la probleme financiare.


Continuarea articolului poate fi citita pe:
 

http://www.managerexpress.ro

 

Articole din aceasi categorie