Articole
28-02-2014

Sarbatoarea Martisorului este un obicei precrestin a carui semnificatie a ramas aceeasi de-a lungul anilor, simbolul innoirii si venirii primaverii, obicei, in mare parte, strans legat de momentul nasterii si mortii simbolice a unei zeitati feminine autohtone, Baba Dochia.

La inceput, martisorul era de fapt o moneda de aur sau de argint, legata de o sfoara facuta din doua fire rasucite, de culori diferite, unul alb si altul rosu, ce semnifica lupta vietii impotriva mortii, a sanatatii impotriva bolii, fiind purtat in general de copii si fete tinere, persoane considerate sensibile. Acest mic obiect, confectionat de obicei de mame, care il legau la mana copiilor in dimineata de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, avea rolul de a-i proteja pe acestia de boli, aducandu-le fericire si noroc.

In imaginarul colectiv circula mai multe legende care au dus la formarea acestui obicei de 1 martie. Una dintre aceste legende povesteste ca Soarele a coborat pe pamant, luand chipul unui tanar frumos. Un zmeu l-a rapit dintre oameni si l-a inchis intr-o temnita, fara a mai putea iesi. In lipsa Soarelui, lumea a fost cuprinsa de o tristete apasatoare, copiii nu mai radeau, iar pasarile nu mai cantau. Zmeul era atat de temut, incat nimeni nu indraznea sa-l infrunte, pana intr-o zi, cand un fecior curajos s-a hotarat sa mearga sa salveze Soarele. Ajutat de mai multi pamanteni care i-au oferit din puterile lor pentru a-l invinge pe zmeu, drumul sau a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si a inceput lupta. Dupa zile intregi de lupta, feciorul ranit si slabit de puteri a doborat zmeul si a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, a reinviat natura, iar oamenii si-au regasit bucuria. Legenda spune ca feciorul curajos nu a mai apucat sa vada venirea primaverii. De atunci a ramas obiceiul ca tinerii sa impleteasca doua fire, unul alb si altul rosu. Cel rosu semnifica dragostea pentru frumos, dar si sacrificiul si curajul feciorului, iar cel alb simboliza sanatatea si puritatea primei flori a primaverii, ghiocelul.

O alta legenda a martisorului este legata de cea a Babei Dochia. Conform credintelor bucovinene, martisorul este, de fapt, firul zilelor din an tors de Baba Dochia, in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator cu firul vietii tors de ursitoare la nastere. Astfel, culoarea alba simboliza frigul iernii, iar cea rosie caldura primaverii.

Tot in credinta populara, cele doua culori reprezinta iarna si vara, doua anotimpuri opuse, motivul fiind ca in societatile traditionale vechi, doar vara si iarna erau considerate anotimpuri de baza, in timp ce primavara si toamna erau considerate anotimpuri de trecere.

Originile exacte ale martisorului nu se cunosc, dar prezenta sa atat la romani, cat si la bulgari, sub numele de Martenita, este pusa pe seama substratului daco-tracic, anterioare perioadei de romanizare a dacilor si slavizare a bulgarilor, conform desarbatori.ro.

In unele zone se mai pastreaza traditia conform careia snurul alb-rosu, dupa ce este purtat intrega luna sau doar 12 zile, in functie de influentele culturale, este prins de ramurile unui pom fructifer, cu credinta ca va aduce belsug si va implini dorintele.

Astazi, martisorul a devenit un obicei urban, chiar la moda, fiind purtat sub o mare varietate de forme, de la traditionalul fir rasucit, alb si rosu, la adevarate mici opere de arta care readuc prin motivele ornamentale traditiile folclorice romanesti sau din contra, care preia din caracteristicile lumii moderne, precum martisorul virtual.

Foto: Muzeul Medias

Autoare: Denisa Cristache
Redactor Femei in Afaceri 

Articole din aceasi categorie