Articole
02-11-2016

Orice business, atunci cand ia nastere, se diferentiaza de celelalte deja existente in piata, prin denumirea sa comerciala inregistrata la Oficiul Registrului Comertului.
Pentru acordarea denumirii, institutia face o verificare in baza nationala de date si identifica daca este sau nu disponibila, prin raportare la toate denumirile anterior inregistrate, dupa care acorda rezervarea urmand sa fie utilizata la inmatricularea societatii.  Aceasta insa nu confera niciun drept de proprietate intelectuala persoanei juridice care o inregistreaza, drept urmare putand fi utilizata de catre orice alta persoana interesata, chiar si neinregistrata, sub mai multe forme, de la slogan si pana la marca inregistrata.

In acest sens, pentru ca denumirea aleasa de profesionist in activitatea pe care o va desfasura, sa ii dea drepturi depline si exclusive de utilizare, trebuie sa fie inregistrata ca marca. Marca inregistrata este acea denumire sub care urmeaza a fi protejate si diferentiate produsele si/sau serviciile apartinand unei intreprinderi, deosebindu-le ca si provenienta de cele ale altor intreprinderi si conferind distinctivitate fata de produsele sau serviciile din piata, de acelasi gen.

Odata inregistrata, nu va mai exista posibilitatea ca o alta societate, sau chiar si o persoana fizica, sa foloseasca aceeasi denumire in activitatea sa, pe documentele pe care le utilizeaza, pe ambalaje, etichete sau chiar si in publicitate. La nivel national, marcile se inregistreaza la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, institutie care acorda certificatul de inregistrare pentru o perioada de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire, daca marca depusa indeplineste toate conditiile instituite de Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice si trece de toate etapele procedurale impuse.
 

In ceea ce priveste protectia europeana sau chiar si internationala, marca se poate extinde la nivelul Comunitatii Europene, prin inregistrarea acesteia la Oficiul European de Prorietate Intelectuala sau la nivel international prin depunerea unei cereri la World Intellectual Property Organization in care se va preciza pentru ce state necuprinse in Uniunea Europeana se doreste protectia. Dupa obtinerea protectiei, titularul marcii are posibilitatea de a se opune oricarei persoane care doreste sa inregistreze o marca similara sau identica cu a sa, poate interzice utilizarea denumirii oricarui tert, fara acordul sau prealabil sau poate sa acorde drepturi provizorii altor profesionisti interesati de utilizarea acesteia.          

Dreptul de a dispune de marca este consfintit de Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, de Regulamentul (CE) NR. 207/2009 privind marca comunitara precum si de alte legi care completeaza acest cadru foarte bine reglementat.

In patrimoniul unei persoane juridice, marca are natura unui activ – bun necorporal. Valoarea acesteia este initial determinata de valoarea taxelor, dupa care investitia in publicitare si alti factori economici favorabili intreprinzatorului pot conduce la cresterea valorii pana la sume care depasesc cu mult nivelul altor investitii pe care le poate face firma, chiar si in bunuri imobiliare.


Una dintre cele mai cunoscute marci de bere din lume, „STELLA ARTOIS”, dateaza inca din anul 1366, cand apartinea berariei Den Horen din oraselul belgian Leuven, berarie care exista si astazi.

In anul 1930 a fost exportata pentru prima data si in afara Belgiei, in statele vecine. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta marca a depasit granitele continentului, Canada fiind primul stat de pe alt continent care a comercializat licoarea sub numele de Stella Artois.
 

O alta marca avand o istorie similara este berea LOWENBRAU a carei prima utilizare a fost demonstrata si recunoscuta inca din anul 1383. Exista documente descoperite care stau marturie istoriei de peste 600 ani a marcii bavareze. Interesant este ca aceasta marca exista cu mult inainte de intrarea in vigoare a primei legi germane care reglementa cu exactitate numele ingredientelor si tipul de apa care erau permise pentru fabricarea berii (1516).

Prima marca depusa si inregistrata in Anglia dateaza din 1876 si apartine tot unui producator de bere, Bass &  Co Brewery, aceasta companie detinand certificatele de marca nr. 1 si nr. 2 din Marea Britanie. Se spune ca un angajat al acestei companii si-a petrecut noaptea de “revelion” dintre 1875 si 1876 in fata Oficiului britanic pentru a fi sigur ca el va depune prima cerere de marca din insula britanica.


Autor: Av. Raluca Comanescu                                                                        
Grecu & Asociatii
www.greculawyers.ro 

Articole din aceasi categorie