Articole
29-02-2016

In actuala realitate economica, contractul, ca instrument juridic, a devenit vital unei economii stabile prin crearea unui circuit economic firesc si sigur. Atata timp cat dispozitiile contractuale au fost negociate si acestea cuprind dispozitii ce reflecta acordul real de vointa al partilor, contractul ofera siguranta si securitate in derularea tranzactiilor curente. Chiar daca un contract edicteaza cadrul de derulare si stabileste drepturile si obligatiile cocontractantilor, nu de putine ori, se ajunge in situatii neplacute in care una dintre parti nu isi mai poate indeplini obligatiile initial asumate.

 

Contractul de leasing genereaza aspecte particulare in cazul in care, de cele mai multe ori, din culpa utilizatorului, derularea normala a acestuia nu mai poate fi continuata. Astfel, daca cel ce foloseste un bun, proprietatea societatii de leasing, nu mai poate achita ratele de leasing, conform planului de esalonare stabilit la momentul semnarii contractului, intervine sanctiunea rezilierii contractului de leasing care are ca efect imediat, specific, reintrarea finantatorului in posesia bunului ce a facut obiectul finantarii.

 

Dupa recuperarea bunului de catre societatea de leasing, se pune intrebarea daca cel care l-a folosit si din a carui culpa s-a reziliat contractul de leasing, are obligatia restituirii finantarii de care a beneficiat si pe care nu a restituit-o. Legiuitorul a acordat partilor contractante dreptul de a stabili intinderea prejudiciului ce trebuie suportat de cel care a folosit bunul, proprietatea societatii de leasing, in cazul in care contractul este reziliat din culpa sa.

 

In aceste conditii, legea il obliga pe cel ce a folosit un bun proprietatea societatii de leasing, de a restitui toate debitele datorate pana la momentul predarii acestuia catre finantator, daca in contract nu s-a prevazut altfel.

 

Este adevarat, acest drept al finantatorului trebuie exercitat in conditii de legalitate, in asa fel incat sa nu se ajunga la o situatie ilicita si imorala, care sa duca la imbogatirea fara justa cauza a societatii de leasing.

 

Prin urmare, pentru ca societatea de leasing sa poate beneficia de prevederile art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, in sensul recuperarii ratelor de leasing neachitate dupa rezilierea contractului, aceasta trebuie, in mod obligatoriu, sa vanda bunului ce a facut obiectul contractului de leasing catre o terta persoana, la un pret cat mai mare posibil, astfel incat sa se acopere, daca nu in totalitate, in cea mai mare parte, prejudiciul produs in urma nerestituirii intregii finantari.

 

Cu alte cuvinte, dupa rezilierea contractului de leasing, se vor calcula toate debitele datorate pana la maturitatea contractului ( ratele din planul de esalonare ), urmand ca din acestea sa se scada suma obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, iar cel ce a folosit bunul in sistem de leasing, sa restituie doar diferenta, daca aceasta exista.

 

Din pacate, de cele mai multe ori debitorii aflati in asemenea situatii nu inteleg sa isi achite de buna-voie sumele astfel rezultate, societatile de leasing aflandu-se in situatia de a recurge la procedura executarii silite. 

In ultimii ani s-a constatat o disponibilitate accentuata a societatilor de leasing de a gasi solutii pentru continuarea relatiilor contractuale cu utilizatorii care traverseaza perioade de dificultate financiara, prin acordarea unor perioade de gratie, prin esalonarea creantelor deja acumulate sau prin acordarea unor facilitati de reducere a penalitatilor la facturile neachitate.

 

Autor: Cristina Cornaci

Avestis International SRL

www.avestis.ro

 

Articole din aceasi categorie