Săptămâna trecută, într-o sesiune de team coaching, am abordat această temă. Am pornit discuția de la studiul publicat pe World Economic Forum, care enumeră primele 10 abilități diferențiatoare în viața profesională după pandemie - https://bit.ly/423pgIx
Pe primul loc este gândirea analitică și inovația, iar pe locul patru gândirea critică și analiza. Am punctat ceea ce mi-a atras atenția, anume „thinking”, mai ales timpul dedicat acestei activități. Timp pe care nu-l alocăm conștient așteptându-ne însă la rezultate permanent calitativ superioare.
Liderii alături de care lucrez au mereu agenda încărcată de task-uri operaționale și, desigur, o sumedenie de întâlniri. Acest reflex al punerii minților la un loc pe o temă dată este cu atât mai folositor cu cât și timpul necesar pregătirii acestora/ minți este alocat. Simpla prezență în ședințele de lucru nu este suficientă. Atenția distributivă, multitasking-ul și țopăiala de la un subiect la altul s-au dovedit deja ca fiind neprielnice aducerii de plus valoare. Neuroștiința ne aduce dovezi din ce în ce mai consistente în acest sens.
Ne dorim claritate atât în gândire, cât și în exprimarea ideilor pe care le împărtășim. Știm cât de dificilă este comunicarea, confundând vorbirea în exces și pierderea în detalii cu transmiterea unui mesaj relevant. Suntem captivi în multitudinea de informații pe care le avem la un click distanță, de selectarea acestora în raport cu esența conținutului. Alergăm dintr-o interacțiune în alta, dintr-o sală de meeting în alta, dintr-o întâlnire de lucru în alta, pe pilot automat, fără a aloca timp de pregătire și/sau reflecție fiecărei dintre aceste prezențe a noastre în contexte diferite. Mai mult, ne aruncăm în operaționalul generat de prezența noastră în întâlniri pentru a nu dezamăgi pe cei cu care am discutat și față de care ne-am luat angajamente uneori fără să ținem cont de capacitatea fizică a propriei noastre resurse. Când să le faci pe toate, dar mai ales când să-ți mai aloci timp dedicat pentru gândire, dacă ești atât de încărcat?
Timpul meu, timpul tău, mintea fiecăruia dintre noi deschisă la procesul de gândire, reflecție, analiză, documentare, studiu individual și orice altă activitate care nu ține de interacțiunea cu ceilalți este investiția pe termen lung pe care o poți face. Alegerile ne aparțin. Până și pentru ele spontaneitatea și agilitatea de a le face poate fi alternată cu un răstimp pentru a cugeta la cea mai bună variantă în raport cu nevoile noastre, nu ale celorlalți.
Expunerea permanentă ne disipă atenția în pofida faptului că, aparent, suntem mai eficienți prin implicarea în cât mai multe proiecte și teme de dezbatere. Priceperea noastră are nevoie de timp pentru antrenarea abilităților asociate gândirii, versus acțiunii. Cel mai ocupat om din echipă are nevoie de un coechipier pentru a-și păstra randamentul și calitatea muncii sale, nu doar de laude și prime de performanță. Pe termen lung acest tip de exercițiu generează stres, oboseală și frustrare, în loc să ne încarce cu energie, satisfacția lucrului bine făcut și relații armonioase.
Mintea antrenată, asemenea corpului unui sportiv de performanță, are nevoie atât de timp și odihnă, cât și de aport de nutrienți. Uită-te la timpul alocat gândirii ca la unul dintre ingredientele vitale funcționării minții la standardele de calitate cele mai ridicate atunci când ai pretenția să aduci plus valoare prin implicarea ta.
Un articol scris de Mihaela Feodorof.